Părintele Nedyalko pornește pe calea științei, dar Dumnezeu îi șoptește o altă chemare – să părăsească chimia anorganică și să se dedice chimiei sufletului. În două zile, citește Evangheliile și își dă seama că viața sa aparține credinței, dedicându-se misiunii de a ajuta sufletele pierdute. Deși trăiește de 15 ani în îndepărtata Germanie, rădăcinile sale rămân profund legate de pământul care l-a născut. Descoperă limba bulgară în biserica ortodoxă, în rugăciuni, cântece și poezie, precum și în inimile compatrioților săi. Părintele Nedyalko crede că cea mai mare fericire este departe de deșertăciunea lumii – acolo unde sufletul respiră liber, pentru că numai atunci când este sănătos este omul cu adevărat viu.
Povestea a fost posibilă datorită sprijinului financiar al Fondului Național pentru Cultură